Drama unui fond de pensii

      Presedintele Romaniei, Traian Basescu pare a ne indemna sa nu punem semn de egalitate intre pensionari si tara, atunci cand declama marti (ceasul rau…) la Dornesti ca, "nu situatia tarii este dramatica, si cea a fondului de pensii", adaugand apoi ca, "un deficit de 3,6 miliarde de euro nu este o joaca..." Cum si de unde vom avea resurse pentru acoperirea acestei gauri fara fund in bugetul si asa peticit si carpit cu imprumuturi mai mult sau mai putin rambursabile, ne raspunde tot "excelenta sa" badita Traian: "Aducem bani din alta parte", "Variantele sunt multe"... totodata identificand rapid si pe cei care se fac vinovati de acest dezastru socio-economic: "Cert este că exact ticăloşii care au cumpărat voturi păcălindu-i pe pensionari că le pot dubla pensiiile acum ţipă. Şi dintre oamenii politici, şi din presă"… Adevaratii responsabili, in acceptiunea actualilor guvernanti, sunt iata, din nou, pensionarii, acesti paria ai societatii romanesti, casta de oameni cu un statut aparte - acela de sac fara fund, gaura neagra a bugetului, din care nici macar lumina reflectata de moneda nationala nu mai poate razbate afara. Masa de manevra sau nu, sa nu uitam, Domnule Presedinte, ca de voturile mult uratilor pensionari au depins atat viitorul dumneavostra, cat si al nostru, al “restului” lumii. Sunt acuzati ca au votat cu stomacul, nu cu creierul sau, Doamne Fereste!, sufletul… Asta dupa ce au fost infometati sistematic, exact in scopul de a obtine din ei o masa de votanti docili si iresponsabili. Satisfactia unei clipe de glorie in plan electoral platita cu ani intregi de foame, lipsuri si agonie. In aceasta ecuatie a suferintei, fericirea nu este o solutie valida.
Concluzia - Atunci cand ajungi sa te imprumuti pentru a subzista, iar insusi salariul pe care il iei de la angajator provine din fonduri imprumutate, atunci cand fiecare unitate monetara aflata in circulatie in aceasta tara poarta cu sine o dobanda latenta, ei bine, daca nici atunci situatia unei tari nu este dramatica iar aparatul de stat refuza cu obstinatie sa accepte acest lucru invocand solutii de moment care nu fac altceva decat sa adanceasca si mai mult tara in mocirla indatorarii galopante, inseamna ca ne meritam cu totii soarta. Pentru ca se pare ca nu suntem in stare sa ne croim o alta. Nici acum, nici alta data.

Natura moarta 3D cu pensionari, caramida si motocicleta...

      "Ce poate fi mai frumos decat sa te nasti, sa traiesti si sa mori in eterna si fascinanta Romanie a vremurilor noastre... Acum cand totul, chiar si incalzirea, se globalizeaza. Globalizarea inglobarii in datorii a gloabelor cu creiere globulare.", gandesc eu metafizic in timp ce ma indrept spre casa, intr-o dupa-amiaza tarzie de Iulie canicular, soarele bombardandu-mi nemilos moalele palariei cu radiatie UVA. Globule de sudoare imi coboara pe frunte si imi intra inexorabil in ochi provocandu-mi dureri atroce. Setea ma ataca violent iar in creier mi se declanseaza un mesaj publicitar legat de o anumita licoare cu nume si gust de medicament folosit in stadiile terminale ale unor boli incurabile... (Contine electroliti! )... Deviez de la traseul meu prestabilit si ma indrept spre un minimarket cu gandul sa imi cumpar cel mai rece suc pe care reusesc sa pun mana. Zis si facut. Dupa o mini-inghesuiala la casa, ies victorios nu cu una; ci doua sticle de racoritoare in maini, una mai rece decat cealalta. Ies din magazin, apuc sa videz unul din recipiente si ma pregatesc sa imi continui itinerariul prin soarele neiertator, cand... CIRC!

      In ciuda caldurii insuportabile, ma opresc in drum, martor al unei scene insolite... Pe carosabil, un el si o ea par a se acuza reciproc de ceva ce momentan imi scapa... El posesor de fizic de luptator sumo si ceafa cu colacei impletiti, ea posesoare de plete blonde si motocicleta de firma japoneza; (trei katakana cu consonante jucause; "copacul cu clopotei" ar fi una dintre traducerile posibile...). Ea arata acuzator cu degetul spre janta de un negru profund lucios, proaspat decorata cu o julitura al carei portocaliu nu prevesteste nimic bun (sic!). Cativa metri mai departe, undeva pe mijlocul strazii, zace o bucata din ceea ce odata a fost o caramida mare, frumoasa, paralelipipedica, acum doar un bolovan inform si PORTOCALIU, si, evident, a carui prezenta in mijlocul strazii nu prevestea nimic bun...
In ciuda rezistentei induse de caldura lichefianta in circuitele mele neuronale, legatura intre cele doua elemente de aceeasi culoare s-a facut relativ rapid. "Cu alte cuvinte... caramida a ajuns cumva... in roata femeii asteia", gandeam eu vascos si transpirat.

- O PLATESTI!, tipa dama in blugi, geaca de motor si bocanci
- ..., ridica din umeri tanarul, usor, supraponderal...

      Pe scurt, ce se intamplase:
      Posesorul de kilograme fara numar se ofuscase din cauza unui patruped local, scopul si durata ofuscarii nefiind de interes in acest moment, si fara sa gandeasca prea mult... rectific; si comportandu-se absolut normal, aprehendase de pe trotuarele mustind de istorie ale Tomis Nordului, o mare CARAMIDA, careia i-a imprimat o forta al carei vector tintea in mod explicit potaia, lansata intre timp intr-un sprint vertiginos. Caramida - Caine... Sortiti sa fie impreuna... O FORTUNA, dar ce sa vezi! In calea fericirii lor aparu Femeia-Ce-Calareste-Monstrul-Cu-Doua-Roti... Zborul caramizii fu astfel frant pe veci de roata din fata a motocicletei, pe cat de japoneza pe atat de in viteza. Frant e zborul, franta e caramida... Frante sunt roata si inima motociclistei:

-Daca dai in EA! (n.r.-motocicleta), dai in MINE!,
-Esti vinovat, ai facut o tampenie, DE CE NU ITI ASUMI?, si tot asa, intre butonat telefonul mobil si examinat indeaproape janta japoneza ranita de caramida autohtona...


      Profitand de nesperata ocazie, o duzina de pensionari s-au asezat strategic pe gradena improvizata ad-hoc pe treptele unui magazin de cartier, deliberand savant asupra motivului, cauzei, vinovatului, politicii evenimentului, pentru a enumera doar cateva din obiectele supuse discutiei in efect.

- Uita-te si sub craci sa vezi daca are ceva... (pervers)
- Da-i ma' bani ca are nevoie... (sarcastic)...
"El a aruncat cu piatra, dar ea a intrat in piatra, deci el nu e de vina....", se aude unul mai mucalit.


      Iar eu stau si privesc siderat toata scena, incapabil sa ma desprind de rolul de spectator fara voia mea. "Cine e vinovat? Barbatul, femeia, cainele, japonezii, caramidarul, martorul, politistul-care-nu-mai-vine..." Simt o bataie pe umar... Nu imi sta in obicei sa ma intorc, dar de data asta o fac...

-Ah, multumesc, spune unul dintre pensionari. "Nu vedeam bine..."

Death of an unborn child bearer

X-plain, plane, on a different plane,
plain dissolution.
Furious serenity.
Implosive fission.
The Insignificant Gatsby.
Undo life Undo. copy paste death. ctr F4.

Toamna

Stau si privesc pe geam

La ploaia ce alunga

Boschetarii....