Friday, September 10, 2010

Drama unui fond de pensii

      Presedintele Romaniei, Traian Basescu pare a ne indemna sa nu punem semn de egalitate intre pensionari si tara, atunci cand declama marti (ceasul rau…) la Dornesti ca, "nu situatia tarii este dramatica, si cea a fondului de pensii", adaugand apoi ca, "un deficit de 3,6 miliarde de euro nu este o joaca..." Cum si de unde vom avea resurse pentru acoperirea acestei gauri fara fund in bugetul si asa peticit si carpit cu imprumuturi mai mult sau mai putin rambursabile, ne raspunde tot "excelenta sa" badita Traian: "Aducem bani din alta parte", "Variantele sunt multe"... totodata identificand rapid si pe cei care se fac vinovati de acest dezastru socio-economic: "Cert este că exact ticăloşii care au cumpărat voturi păcălindu-i pe pensionari că le pot dubla pensiiile acum ţipă. Şi dintre oamenii politici, şi din presă"… Adevaratii responsabili, in acceptiunea actualilor guvernanti, sunt iata, din nou, pensionarii, acesti paria ai societatii romanesti, casta de oameni cu un statut aparte - acela de sac fara fund, gaura neagra a bugetului, din care nici macar lumina reflectata de moneda nationala nu mai poate razbate afara. Masa de manevra sau nu, sa nu uitam, Domnule Presedinte, ca de voturile mult uratilor pensionari au depins atat viitorul dumneavostra, cat si al nostru, al “restului” lumii. Sunt acuzati ca au votat cu stomacul, nu cu creierul sau, Doamne Fereste!, sufletul… Asta dupa ce au fost infometati sistematic, exact in scopul de a obtine din ei o masa de votanti docili si iresponsabili. Satisfactia unei clipe de glorie in plan electoral platita cu ani intregi de foame, lipsuri si agonie. In aceasta ecuatie a suferintei, fericirea nu este o solutie valida.
Concluzia - Atunci cand ajungi sa te imprumuti pentru a subzista, iar insusi salariul pe care il iei de la angajator provine din fonduri imprumutate, atunci cand fiecare unitate monetara aflata in circulatie in aceasta tara poarta cu sine o dobanda latenta, ei bine, daca nici atunci situatia unei tari nu este dramatica iar aparatul de stat refuza cu obstinatie sa accepte acest lucru invocand solutii de moment care nu fac altceva decat sa adanceasca si mai mult tara in mocirla indatorarii galopante, inseamna ca ne meritam cu totii soarta. Pentru ca se pare ca nu suntem in stare sa ne croim o alta. Nici acum, nici alta data.