Intr-o buna zi, cuprins de un acces incontrolabil de furie am decis sa imi pun la incercare puterile supranaturale... Curand, insa, am inteles ca nu prea aveam cu cine sau pe ce sa le probez! Dar ce sa vezi? Exista, se pare, doua puteri aparent nelimitate in influenta si extinderea lor asupra credintei oamenilor. Doamnelor si domnilor... dati-mi voia sa vi-i prezint: DUMNEZEU! si.... DIAVOLUL! :))))))). Ok, ok, acum... Nu o sa va vina sa credeti cand veti auzi planul meu "diabolic" (sic!). Ei bine... Am decis sa ii provoc la duel. Eu singur impotriva lor... Doi contra unul. Ei nemuritori eu nu... Ei atotputernici, eu nu... As vrea sa precizez, si insist asupra faptului, ca sunt ferm convins de existenta entitatilor pomenite mai devreme... Deci nu exista pic de indoiala asupra seriozitatii intentiilor mele. Acestea fiind spuse, am stabilit de comun acord (pornind de la premisa ca, atat Dumnezeu in omniscienta sa, cat si Diavolul in siretenia sa nemarginita, sunt cu ochii pe mine si au luat cunostinta de dorinta mea) sa ne intalnim la o data prestabilita intr-un loc cat mai expus ochilor lumii. Si factorilor de decizie evident. DAR CE SA VEZI! OROARE! La data si ora stabilite m-am prezentat, ferm convins de seriozitatea partilor implicate, in locul respectiv. STUPOARE DOAMNELOR SI DOMNILOR!!! Eram singur... Singur singurel doar eu si vantul si copacii cu frunze si pasarele si cerul cu avioanele cu bangurile sonice si undele electromagnetice albastre de prea multa imprastiere in stratosfera...). Dezamagit, am incercat, totusi, sa fiu rezonabil... Cele doua concluzii intre care va trebui, eventual, sa aleg sunt urmatoarele: Ori Dumnezeu si arhiinamicul sau Diavolul sunt niste neseriosi sadea... Ori le-a fost pur si simplu frica de mine... Asta, evident, in caz ca respectivii exista... Ca daca nu... BANG!!!
No comments:
Post a Comment